These novels were such an important part of my childhood, I read them multiple times. It was so lovely to reacquaint myself with the Deleanu family, with Olgu?a, D?nu? and Monica.
I was apprehensive that this wouldn't live up to my fond memories, but I'm happy to report it wasn't the case.

I was surprised to rediscover the regionalisms and archaic words, there were so many I had to guesstimate.
This was written in the 1920's, by a Moldavian writer/lawyer. Moldavia is in the NE of Romania, the language and the accent there are different to standard Romanian, it was even more so 100 years ago.

I was able to find the English translation and occasionally I would check to see how they translated certain things - I'm happy to say the translation is pretty good, but the regionalisms and archaic words are lost in translation.

This first volume introduces us to the Deleanu family and their property in Medeleni, a village somewhere in Moldavia. They're affluent, have a big property and lots of servants, the economic gap between them and the peasants is huge. They're nice people, though. The Deleanus take under their wing Monica, an orphaned girl who's Olgu?a's best friend and schoolmate. They're both nine years old. D?nu? is eleven, he's getting pushed around and challenged by his sister. I've always adored Olgu?a, it was the first time and only time when I came across a girl character that I shared similarities with. She was feisty, cheeky, challenging and very determined. Oh, how she tormented her older brother - loved that. :-)

This first volume takes place in the school summer holidays, the kids are playing their simple games, there are family feasts and so on. When the autumn comes the family's dynamic changes forever as D?nu? is sent to a boarding high school in Bucharest, the capital of Romania, which is around 500 km away, which for the 1910's would mean a long trip by train at the beginning of the 20th century.

It was fantastic reading this again. Of course, as the cliche goes, it reminded me of simpler times, especially when I was a child. I shall read on and follow their progression to adulthood.2023 historical-fiction life-lit ...more22 s14 comments Catalina S33

L-am simpatizat pe Danut.
M-am calmat la vederea Monicai in spatele pleoapelor.
Am revenit la viata ascultand-o pe Olguta.
I-am stimat pe domnul si doamna Deleanu ca pe parintii unor dragi prieteni.
Mos Gheorghe a fost bunicul de mult pierdut.

Am respirat aerul Medelenilor pagina cu pagina si sufletul meu a zambit la fiecare rand.

Superba carte. Mai multe cuvinte ar fi de prisos.favourites15 s Andrei Chelaru3 4

Pasajul meu preferat, lec?ie de via?? pe marginea importan?ei educa?iei.

"?i cum spuneam, fiindc? se apropie plecarea, a? vrea s? limpezim o chestie care m? preocup? serios. Ce inten?ii ave?i voi cu privire la D?nu??
? Cum? E foarte simplu, r?spunse repede doamna Deleanu. Îl d?m la liceu.
? ?i?
? Punct.
? Gr?bit? mai e?ti la puncte!
? Nu v?d unde vrei s-ajungi?
? Îndat?... La ce liceu vre?i s?-l da?i?
? La Liceul Internat.
? Intern?
? Vai, Grigore! Se poate una ca asta! D?nu? intern?... Extern, fire?te.
? Iorgule, tu n-ai nimic de spus?
? Eu sînt de acord cu Alice. Chestia-i limpede ca apa.
? De loc!... Ce vrîst? are D?nu??
? Unsprezece ani; nu ?tii?
? Perfect. Vra s? zic? e b?iat.
? Copil.
? Nu, nu! B?iat. ?i nenorocirea e c? pentru tine va fi mereu copil.
? E natural. Sînt mama lui.
? Foarte frumos ?i l?udabil. N-am nimic de spus. Tu e?ti o mam? admirabil?.
? ??!
? ?i tocmai de asta e?ti primejdioas? pentru educa?ia unui b?iat.
? Vai!
? Ascult?, Alice, s? l?s?m fleacurile. S? vorbim serios. E în joc viitorul singurului t?u b?iat, singurului urma? al numelui nostru. Tu ?tii bine c?-?i iubesc copiii. Da sau ba?
? Eu copii n-am. M-a ferit Dumnezeu de c?s?torie pîn? acum, ?i de-acum înainte ?tiu s? m? feresc singur. A?a c? toat? afec?iunea mea... ?i restul, e pentru copiii vo?tri. ?i singura mea bucurie ? al?ii ar numi asta ideal, eu îs mai modest ? e s?-i v?d oameni... mai vrednici ?i mai întregi decît noi. ?i, slav? Domnului, nici noi nu sîntem de lep?dat.
? ?i? se impacient? doamna Deleanu.
Herr Direktor aprinse o nou? ?igar?.
? V? rog s? m? crede?i c? tot ce v? spun e gîndit ?i copt de mult, în c?p??îna asta f?r? de plete poetice... V?-ntreb: ce-are s? se aleag? din D?nu? dac? va face liceul a?a cum vre?i voi?
Doamna Deleanu ridic? din umeri.
? Dragul meu, ce s-alege din to?i copiii crescu?i în condi?ii bune, subt privegherea p?rin?ilor. R?spunde tu mai precis... dac? po?i.
? Cred c? da. Un ratat.
? Grigore!
? Azi e?ti în toane rele, zîmbi domnul Deleanu, cu oarecare îngrijorare totu?i, ca la auzul unui gînd de-al s?u, ocolit ?i rostit de un altul.
? Nu glumesc, nici nu cobesc. V? pot dovedi ceea ce am afirmat, cu creionul în mîn?, matematic.
? Poftim... ai devenit prooroc!
? Nu, Alice. Degeaba te superi. Sînt convins c? Iorgu gînde?te la fel: spune.
? Drag? Iorgule, tu e?ti un om de isprav?: î?i iube?ti copiii, nevasta ? hai s? zicem ? dar e?ti un om comod, moldovan prin excelen??. ?i asta spune tot... ?tii, de pild?, c? ?i se d?rîm? acoperi?ul casei, în loc s?-l dregi ? ceea ce te va scoate pentru cîtva timp din tabieturile tale ? e?ti în stare s? te îmbe?i în fiecare zi ca s? ui?i c? din clip?-n clip? poate s?-?i cad? în cap. A?a-i?
? Poate. Numai c?, din fericire, acoperi?ul casei noastre e teaf?r.
? Bine. S? l?s?m acoperi?ul. Nasturul de la pantaloni, din zi în zi mai descusut, nu-i co?i la loc fiindc? te bizui pe noroc ?i ai ferma convingere c? norocul se preocup? de nemurirea a?ei de care-?i atîrn? nasturul. Iar în ziua cînd î?i cade, devii pesimist ?i faci admirabile stan?e melancoliei celor b?tu?i de soart? ? f?r? ca s?-?i co?i alt nasture la loc... Uite la?ul, la?ul nostru, la?ul! Un ora? care are poe?i ?i n-are primar, fiindc?, bineîn?eles, primarii sînt tot moldoveni. Toat? activitatea primarilor se reduce la înzestrarea cu ruine din ce în ce mai poetice ?i mai melancolice a reveriei poe?ilor din ce în ce mai be?ivi, mai acri ?i mai calici... Dragii mei, lenea moldoveneasc? începe cu vorba moldoveneasc? ?i se încheie cu fapta moldoveneasc?. Voi nu vede?i c? limba noastr? e f?cut? pentru femei ?i pentru taclagii ! Dulce ? ce-i drept ? ?i molatec? îngrozitor, deprimant de molatec?! Parc?-i vorbit? numai din puf, la gura sobei, cu jum?tate gur?, între dou? cafelu?e cu ?erbet, cu ochii cîrpi?i de somn. Limba valahilor e vulgar?: recunosc. E brutal?: adev?rat. Dar e vioaie. Vorbele-s scurte, r?stite, ca pentru lupt?. Ai impresia c? cine le roste?te are mu?chi, ?i mu?chi vînjo?i, ?i nervi pe deasupra... ?i crede?i-m? c? ce spun, spun cu durere, c?ci mi-e drag? Moldova... Uite, pîn? ?i dragostea pentru Moldova e plin? de mil?, ca pentru un biet b?trîn nevolnic dar venerabil. De altfel asta e ?i expresia consacrat? a moldovenilor pentru Ia?i de pild?: "B?trînul nostru ora?! Bietul Ia?i!" To?i îl deplîng ?i to?i revendic? mila celorlal?i pentru b?trîna capital? a Moldovei. ?i spune-mi tu, Iorgule, dac? nu e?ti prototipul moldoveanului?
? A?a-i, m?garule, sîntem fra?i!
? Sîntem fra?i... Da. Numai c? moldovenismul meu a primit un altoi salutar...
? Monoclul?
? Dac? a? fi r?mas în Moldova sînt sigur c?-l purtam, cum se spune, în fundul pantalonilor.
? Exagerezi!
? De loc!... Adu-?i aminte c? printr-a ?asea de liceu f?ceam versuri!
? ?i?
? Arvonisem deja energia la Muntele de Pietate.
? To?i b?ie?ii trec pe-acolo.
? În Moldova mai ales... ?i nenorocirea-i c? r?mîn.
? Ai devenit moldofob?
? Nuu... Dar constat c? Moldova-i primejdioas?. Tr?s?tura ei esen?ial?, din care decurg toate celelalte, e o anumit? lene, elegant?, aristocratic?, estetic?, cum vrei s?-i spui, dar nefast? mai ales. Cine tr?ie?te în Moldova din copil?rie, trebuie s?-?i puie vat? în urechi, ca ?i marinarii lui Ulysse, altfel îi ucid frumoasele sirene...
? Grigore, eu am tr?it numai în Moldova, ?i tr?iesc: hm?
? ?i sînt ferm convins c? te întrebi ?i tu cum ai ajuns unde e?ti.
? N-am obiceiul s?-mi pun astfel de întreb?ri... dar poate c? ai dreptate.
? Sigur c? am. Dac? nu era Alice, tot talentul ?i toat? inteligen?a ta ?i-ar fi fost un ferment de am?r?ciune în plus. Poate exagerez pu?in, dar, în fond, am deplin? dreptate. Mediul moldovenesc e primejdios pentru educa?ia b?ie?ilor... Viitorul lui D?nu? nu trebuie încredin?at norocului moldovenesc. Deocamdat? îl ave?i voi, îl avem noi, în mînile noastre.
? De D?nu? nu m? despart. Asta s-o ?tii, se scutur? nervos doamna Deleanu.
? Drag? Alice, mîine-poimîne vine armata. Vrînd-nevrînd ?i-l ia. Nu mai vorbesc de miile de desp?r?iri dintre p?rin?i ?i copii ? dintre mame ?i b?ie?i, mai ales ? inerente vie?ii. Or s?-nceap? femeile, chefurile etc. ... inevitabile. Ce-ai s? te faci?! Ai s?-l legi? Nu. Ai s? plîngi... Or, ?i pentru tine ? ?i mai ales pentru el ? e bine ca desp?r?irile s? fie f?r? lacrimi, b?rb?te?ti. ?i-i iar??i foarte bine ca nenum?ratele ispite ale adolescen?ei ?i-ale tinere?ei s?-l g?seasc? b?rbat c?lit în via??, nu poet ancorat în fustele mamei... ?i s? ?tii, Alice ? ?i-o spune o experien?? ? adev?rat? dragoste pentru mamele lor au numai copiii crescu?i în via??, nu cei crescu?i în ietacul mamei. Odraslele din ietacul mamei ?tiu s?-i canoneasc? b?trîne?ele, cu nenorocirile lor futile. Ceilal?i ?tiu s? pre?uiasc? ?i delicate?a ?i jertfele secrete ale celei care i-a crescut, fiindc? la tot pasul s-au lovit de via?a care, cum ?tii, nu-?i pierde vremea cu solicitudini ?i amabilit??i materne...
? Grigore drag?, se rug? doamna Deleanu, da eu nu-l r?sf?? pe D?nu?. Spune tu: nu-s eu destul de sever? cu el? Poate mai sever? decît cu Olgu?a!
? Alice, genul acesta de severit??i nu conteaz?. Înd?r?tul mamei severe e tot mama. Copilul ?tie sau simte aceasta. Ajunge atîta: r?sf??ul e gata. Severitatea care vine de la un str?in e tonic?... Evident, nu vorbesc de monstruoasele prigoniri care ucid sufletele. Slav? Domnului, sîntem în m?sur? s?-l ferim pe D?nu?. Vorbesc de severitatea, de asprimea pe care copilul trebuie s-o întîlneasc? de mic, fiindc? numai aceea îi d? mu?chi ?i individualitate combativ?. S? admit, ipotetic, c? severitatea educa?iei de pîn? acum e f?r? cusur... S? întoarcem pagina. S?-l privim pe D?nu? în liceu, în liceu la Ia?i, bineîn?eles. Ia închipuie-?i c? într-o zi D?nu? vine acas? cu capul spart, fiindc? s-a b?tut sau s-a jucat cu al?i b?ie?i... Ei! vezi! Ai tres?rit! Atunci te vei alarma, vei exagera, vei plînge, îl vei comp?timi... ?i D?nu? va sim?i nevoia s? aib? cîte o sor? de caritate pentru fiecare durere sau necaz... Ori, în via?? ?i-n r?zboi surorile de caritate nu-s obligatorii, ?i chiar dac? ar fi, sînt rare... Sau altceva. O not? proast?, de pild?. D?nu? te va convinge ? cu lacrimi, la nevoie ? c?-i persecutat. Tu-l vei crede fiindc? e?ti sensibila lui mam?, ?i fiindc?, pe de alt? parte, belferii care sînt oameni din via?? ? cu tot ce implic? aceasta ? nu sînt la fel cu mamele ?i nici nu pot fi mam? a treizeci-patruzeci de copii str?ini... Consecin?a: în loc s? n?scoceasc? el singur mijlocul de-a birui reaua voin??, neaten?ia sau severitatea dasc?lului, va ob?ine o interven?ie la director, prin p?rin?i... Ei! asta tope?te b?rb??ia... ?i, asculta?i-m?, condi?iile de via?? devin tot mai grele. R?scoala ??r?neasc? e un semn. Vor începe alte r?scoale, alte tulbur?ri ? mai curînd sau mai tîrziu. Civiliza?ia a început s? p?trund? în ?ara noastr?, luînd aspecte comice de operet? ? dar va ispr?vi prin a p?trunde adînc, efectiv, ?i atunci va lua aspecte tragice. Se vor revizui valorile sociale, se vor d?rîma a?ez?mintele barbare ?i poetice, ?i marile energii ale muncii vor cople?i tirania trînd?viei st?pînilor de ieri. Vom avea, în sfîr?it, mai mul?i medici ?i mai pu?ini popi, mai multe spitale ?i ?coli, ?i vor n?v?li în via?a social? oameni care vor tîrî civiliza?ia cu ei, vulgari dar energici, brutali dar puternici. ?-atuncea, dragii mei, a fi nepotul lui conu Costache Dum?a nu va mai însemna nimic, decît poate în rarele saloane cu mobile mîncate de molii ?i boieri sc?p?ta?i. Atunci nu te va mai întreba nimeni: "Cine-a fost tat?-t?u?" Pa?aportul ereditar pentru saloanele aristocratice ?i pentru via?a social? de azi ? va fi un arhaism perimat... Ferice îns? de acel care, puternic prin el, va ?ti s?-?i arunce numele cu iz de cronici nesp?la?ilor pe care i-a biruit cu pumnii lui, ca o impertinen??. A?a, da! Acela va fi st?pînul celorlal?i, ca ?i str?mo?ii lui, dar altfel...
? Grigore, tu ui?i c? D?nu? va fi bogat...
? Nu uit de loc... Averea mo?tenit? e socotit? ca o fericire c?zut? din cer, de poe?i, dar de oameni teferi, nu. A! nu spun c? s?r?cia lucie e o fericire! Aceast? preten?ie o las religiei cu popi gra?i! Dar tot atît de mare primejdie ca ?i calicia e averea de-a gata pentru sufletul copiilor. Drag? Alice, bietu tatu-meu, era un om care se ridicase numai prin puterile lui... N-ai team?! Nu-s demagog, nici nu fac politic?, nici nu-s snob de-a-ndoaselea! Vreau s?-?i spun atît: tata a avut experien?a vie?ii. Ei bine, ?tii ce ne spunea el cînd eram mai mari? "M?i b?ie?i, s?n?to?i sînte?i, cap ave?i: iaca-t? averea pe care v-o las. Dac?-?i ?ti s? fi?i oameni, î?i l?sa nepo?ilor mei mai mult decît v? las eu vou?, dar cît v-am l?sat v-ajunge." Iat?, Alice, singura avere cu adev?rat m?noas?. Cealalt? ? cînd e ?i mo?tenit? pe deasupra ? e bun? pentru bacara, pentru ?ampanie... ?i mai tîrziu pentru doctori. "D?nu? va fi bogat": te cred! Foarte bine! Numai c? în clipa cînd î?i va mînui singur averea, s? fie atît de întreg, atît de c?lit, încît s? aib? mîndria c? el singur ar fi fost în stare s-o adune a?a cum au f?cut ?i p?rin?ii s?i ? ?i s-o pre?uiasc? mai degrab? ca o dovad? ?i ca o amintire a vredniciei înainta?ilor s?i, nu s?-?i m?soare nemernicia ?i sl?biciunea în fa?a ei. ?i pentru asta trebuie s?-l facem om, înainte de a fi om bogat.
? S?-l trimit în Germania? vorbi rar, cu temere ?i sfial?, doamna Deleanu.
? Nici nu m-am gîndit la a?a ceva!
Doamna Deleanu respir?, înseninîndu-se. Herr Direktor î?i st?pîni un zîmbet cu o încruntare. L?sînd ?ig?rile, î?i preg?ti o havan?. Herr Direktor fuma havane numai dup? mesele lungi, cu l?utari ?i alte muzici, ?i dup? discu?iile lungi pe care le vedea ispr?vindu-se cu izbînd?.
O aprinse.
? Dragii mei, în aceast? privin?? credin?a mea e alta decît aceea a parveni?ilor, ciocoilor ?i chiar multor boieri autentici care-?i trimit odraslele prin str?in?t??i de îndat? ce le-au în??rcat, ca s? înve?e limbi str?ine. E o eroare cu grave urm?ri, dintre care cea mai de c?petenie e înstr?inarea de limba na?ional?. Copil?ria fiec?rui om, în concep?ia mea, trebuie s? fie etnic?. Fiecare om trebuie s? ?tie s? înjure în limba lui ? f?r? dic?ionar ? trebuie s? poat? rîde, plînge ?i iubi la fel. Cînd n-ai amintiri din copil?rie, în limba ta na?ional?, ci într-o limb? înv??at? cu dasc?li, vei fi o corcitur? lamentabil?, cum avem atîtea. Ori, studiile în str?in?tate nu urm?resc, ?i nu trebuie s? urm?reasc? înstr?inarea, ci altoiul fertil al unei civiliza?ii superioare, pe un suflet format din punct de vedere etnic, tocmai în clipa cînd mai e permeabil. Cît despre Germania!... Voi crede?i c? vreau s?-mi trimit toate neamurile în Germania, fiindc? acolo mi-am f?cut eu studiile? Eroare, dragii mei... Mai întîi, Germania n-a fost pentru mine o voca?iune cum e, de pild?, Parisul, pentru atîtea sec?turi. Fereasc? Dumnezeu! M-am dus în Germania s? înv?? în condi?ii practice, ca nic?ieri aiurea ? dup? cît ?tiu eu ? specialitatea mea: ingineria. Asta nu înseamn? c? socot Germania indispensabil? unei bune educa?ii! Germania e o ?ar? cu multe calit??i sociale ?i cu multe cusururi v?dite pentru sugacii lupoaicei. Mie mi-a folosit, f?r? ca s? m? robeasc?. Dar asta-i altceva!... Sînt în m?sur? s? pre?uiesc ?i alte educa?ii decît cea german?. De altfel, pentru un om întreg, e bun? ori?ice civiliza?ie adev?rat?. Contactul cu mai multe chiar, nu-i stric?. Dimpotriv?, deschide cîteva ferestre adev?rate în înc?perea cu ferestre pictate care e mintea noastr? de cele mai de multe ori. De asta om vorbi mai tîrziu. Deocamdat?-i vorba s?-l form?m pe Kami-Mura.
? ?i?
? Simplu. Îndep?rtarea de ietacul moldovenesc al excelentei sale mame.
? Grigore, vorbe?ti serios? întreb? domnul Deleanu.
? Drag? Iorgule, tu te ui?i prea mult la monoclul meu. Uite: îl scot.
? Grigore, dreptate ai, nu zic ba. Dar î?i m?rturisesc franc: dorin?a mea e s?-mi v?d copiii crescînd la un loc, subt ochii mei, a?a cum am crescut ?i noi subt ochii p?rin?ilor no?tri... De rest... vom vedea...
? Sau, mai exact, nu te sup?ra, Iorgule ? cît despre rest, cum o vrea Dumnezeu! Dumnezeu... ?i lotul cel mare la loteria statului.
? În definitiv eu nu m-amestec! Am spus numai care-i dorin?a mea... S? hot?rasc? Alice... Piedic? pentru viitorul copiilor mei nu vreau s? fiu... chiar dac? mi-a? c?lca pe inim?.
R?mas? singur? pe cîmpul de lupt?, doamna Deleanu î?i mu?c? buzele strîngîndu-?i batista în mîn?.
? ...? o privi Herr Direktor prin monoclul din nou pus.
? Grigore, vorbe?te precis, f?r? ocol. Ce propui?
? Slav? Domnului!... Pe D?nu? mi-l da?i mie... Sta?i, nu v? alarma?i! Pe D?nu? îl da?i pe mîna mea.
? Precis, nu a?a.
? Precis: îl dau intern la o ?coal? din Bucure?ti ? la care, vom vedea. Vorbesc principial... ?coala Luteran?, de pild?. Asta la început, provizor. L-a? da acolo numai din pricina sporturilor. La nem?i sportul e obligator. ?i mediul e destul de românesc... Unde mai pui c?, în contact cu nem?i?orii, D?nu? va deveni patriot din clanul românilor de-acolo: tot teatrul social în mic, plus sporturile. Ce ai de zis?
? Vorbim în principiu. Mai departe?
? Bun... Vacan?ele le petrece la Bucure?ti ? sau aiurea ? în tov?r??ia mea. În tot cazul nu acas?.
? Cum??
? Stai, Alice. Nu-s atît de negru! Vorbesc de vacan?a de Pa?ti ?i de Cr?ciun; cea mare, evident, o petrece cu voi, la Medeleni ? ca s? fac? o dat? pe an inhala?ii de moldovenism în familie.
? Grigore, e inuman!
? Drag? Alice, ?pri?urile sînt bune ?i-?i au rostul lor numai în pahar... În astfel de ocazii, ori vin, ori ap?. Îl vrei b?rbat? D?-mi r?gaz s? ?i-l fac. D?-mi-l mie cît îl dai ?i înv???turii; un an ?colar, cu vacantele cele mici... ?i nu vei regreta!
? Grigore drag?, s? nu-l v?d un an întreg?
? N-ai decît s? vii cînd nu mai po?i, împreun? cu Iorgu ? el are destule procese la Casa?ie ? ?i s?-l vezi... În vorbitor îns?.
? ?i cine are s? se îngrijeasc? de el? Cine-are s?-l îmbrace? S?-l cîrpeasc??
? Eee! Asta-i!... Cine are s?-i ?tearg? nasul! Cine-are s?-i potriveasc? p?l?ria! De ce nu-l însori, Alice?... Nu-nu, n-ai nici o grij?! îngrijesc eu de el, cît trebuie ?i cum trebuie.
? ...Grigore, ?i casa noastr??... R?mîne goal?...
? Da Olgu?a? Face cît cinci! Da Monica? Un copil delicios; tocmai ce-?i trebuie ?ie: delicat?, cuminte, frumoas?... ?i vei avea mîndria s?-?i iei, cu Olgu?a ?i cu Monica, o îndoit? revan?? ? regional? ?i femeiasc? ? asupra b?rba?ilor de felul meu, ?i asupra muntenilor.
Doamna Deleanu privea în gol...
? ?i mai am o ultim? preten?ie, necesar?, ad?ug? repede Herr Direktor; vacan?a urm?toare s? mi-l l?sa?i mie pe D?nu?. Vom face împreun? o plimbare prin str?in?tate: Italia, Germania, Fran?a, Anglia... Vreau s?-i dau un aperitiv interna?ional... ?i s? n-ai grij?, Alice! Evident, n-o s?-i fiu mam?. În schimb va avea în mine un camarad atent ?i experimentat. Se va deprinde s? stea singur într-o odaie de hotel ? de mîna întîia, se în?elege, al?turi de odaia mea. Va înv??a s?-?i fac? singur geamandanul ? de piele, cu trus?, ?i înzestrat de un burlac competent în geaman-dane. Va trebui s? se descurce în limbi necunoscute, cu chelnerul, cu portarul... Va asculta muzic? bun? ? vezi, Alice, de ce sacrificii sînt în stare! ? ca s? înve?e cum s?-?i st?pîneasc? somnul în public... ?i peste doi ani, î?i trimit un alt D?nu? ? ceva mai dezghe?at ?i mai neatîrnat ? care va aduce, cum se cuvine s? fac? cineva care vine din str?in?tate, cadouri alese de el, din banii lui, pentru surori ?i p?rin?i... ?-ai s? ai vreme atunci ? trei luni de zile, mari ?i late ? s?-l înzestrezi cu delicate?a ?i elegan?a sufleteasc? ? atît de necesare ? ?i care sînt darurile nepre?uite ale mamelor de calitatea ta...
Din ochii închi?i ai doamnei Deleanu, lacrimi repezi curgeau pe obraji c?zînd pe fa?a de mas?. Uneori, palmele i se ridicau ? r?zvr?tite sau rug?toare ? ?i iar c?deau, învinse de lacrimi.
În sofrageria f?r? de copii ?i cu toamn? plutea t?cerea ?i ap?sa via?a.
Domnul Deleanu întoarse capul spre fereastr?, uitînd ?igara aprins? pe fa?a de mas?. Herr Direktor se surprinse oftînd, ?i tu?i.
? Ascult?, Grigore, începu doamna Deleanu ?tergîndu-?i ochii, nu cu batista, ci cu palmele, D?nu?... D?nu? ? glasu-i tremura ca ?i b?rbia ? D?nu? e un copil, ?opti ea, izbucnind în plîns.
Fa?a de mas? începuse s? ard? negricios, neb?gat? în seam? de nimeni. Domnul Deleanu se retrase lîng? fereastr?. Herr Direktor ridic? din umeri.
? Da, Alice drag?, asta-i soarta noastr?. Sîntem copiii... pîn? cînd nu mai sîntem... Sîntem oameni... pe p?mînt... Facem ?i noi ce putem...
? Grigore, îl rug? doamna Deleanu, cu ochii acoperi?i, nici nu-i preg?tit... N-are uniform?... Nici nu-i preg?tit... Cîte-i trebuie... Dac? nu-i preg?tit...
? Ia s? l?s?m jalea la o parte! Parc? l-am prohodi. Ce Dumnezeu! Doar? nu-l trimetem la moarte! Vom face din el un om întreg, un b?rbat. ?i vom fi ferici?i cu to?ii.
? Grigore, se învior? deodat? doamna Deleanu, trebuie s?-l întreb?m ?i pe D?nu? dac? vrea. El trebuie s? hot?rasc?.
? Ai dreptate, Alice. Altfel decît crezi ?i decît dore?ti, dar ai dreptate. S? se înve?e de mic s? vrea. S?-l chem.
? Eu m? duc, izbucni doamna Deleanu.
? Alice drag?, du-te mai întîi ?i te r?core?te. Uite: ai ochii ro?i. Nu trebuie s? te vad? a?a!... Noi v-a?tept?m.
Doamna Deleanu ie?i cu umerii pleca?i de povara ultimei speran?e.
? Ei, Iorgule, am r?mas între b?rba?i... Trebuie s? convii c? ce-am f?cut e bine...
? Ai dreptate, drag? Grigore... Mediul moldovenesc e cam slab, zîmbi domnul Deleanu ?tergîndu-?i ochii umezi... Bietul D?nu?!"7 s Taisia Crudu501 46

Am revenit la Teodoreanu, a?a cum revii la un prieten bun ?i loial. Un prieten pe care de?i nu-l vizitezi zilnic, ?tii c? e acolo ?i e gata mereu s?-?i ?in? companie, s? te asculte ?i s?-?i împart? cu tine p?sul. Îmi era dor de duio?ia, tandre?ea ?i sentimentalismul lui. Are Teodoreanu un fel al scrierii inegalabil, confundabil poate doar cu Drume?.
Spoiler alert!!!
“La Medeleni” con?ine 3 volume, fiecare reprezentând o etap? din via?a protagoni?tilor.
Primul volum intitulat “Hotarul nestatornic” (207 pagini) prezint? copil?ria celor trei personaje principale: Olgu?a, D?nu? ?i Monica. Aceasta se desf??oar? la Medeleni. Cei doi fra?i Dan ?i Olgu?a sunt mereu în confruntare ?i concuren??. Monica este adus? în casa lor, dup? ce r?mâne orfan?, înfiat? deci de familia Deleanu. Aici observ?m caracterele diferite ale celor trei copii ?i crearea tr?s?turilor definitorii ale personalit??ii lor. Olgu?a este ager? ?i ?mecher?, D?nu? este gelos ?i mereu cu ochii pe cele dou? fete, iar Monica este bun?tatea întruchipat?.
În “Drumuri” (367 pagini) îi descoperim pe cei trei protagoni?ti în adolescen??. Monica este îndr?gostit? de D?nu?, care în aceast? perioad? studiaz? la Bucure?ti, locuind la unchiul s?u. D?nu? are la rândul s?u aventuri cu femei mai mari ca el ?i-?i tr?ie?te adolescen?a. Excentrica Olgu?a nu întârzie nici ea s? se eviden?ieze printr-un caracter mai neordinar.
Ultimul volum “Între vânturi” (271 pagini) ni-i prezint? pe cei trei protagoni?ti la maturitate. D?nu? ?i Monica se c?s?toresc. Olgu?a are o dragoste fa?? de un soldat rus, Vanea.
Citind acest roman e?ti dus involuntar cu gândul la propria copil?rie. Î?i aduci aminte cu melancolie de ?otiile f?cute, de inocen?a cu care priveai totul în jurul t?u, dar ?i de casa p?rinteasc? ?i uli?a din satul natal.
Subiectul romanului este unul simplu, îns? în aceea?i timp unul deosebit. Cât de frumos sunt descrise primele sentimente de dragoste! F?r? îndoial? Teodoreanu a fost un romantic incurabil. Dar ?i leg?turile de familie au aici un loc de cinste. Cred c? este opera în care Teodoreanu a exprimat la superlativ dragostea pentru valorile na?ionale, pentru plaiul natal, pentru moldovenii lui dragi, pentru graiul moldovenesc.
Deja în curs de lectur? “Bal mascat”.
“La Medeleni” de Ionel Teodoreanu5 s diana fiscutean38 37

Nu m? a?teptam s?-mi plac? atât de mult La Medeleni ,încât s?-i dau 4 stele.
De ce?Easy. clasic românesc.Dou? cuvinte care nu sunt prea ''atr?g?toare'', ca sa spun a?a.
Anul acesta,am citit înc? dou? c?r?i clasice ?i dup? cum cred c? v? a?tepta?i nu mi-au pl?cut deloc.


La Medeleni-Hotarul Nestatornic este un roman care te atrage(nu ?tiu cum o face,dar uite c? o face) ?i te conduce în lumea aceea magic? a copil?riei.,,Simplitate " ar fi cel mai potrivit cuvânt pentru caracteriza cartea(?i nu în sens negativ ).
Dialogurile mi-au pl?cut cel mai mult,deoarece le sim?eam ?i le auzeam într-un fel atât de magnific.
Stilul pu?in învechit, dup? p?rerea mea,prea multe metafore ?i figuri de stil.Recunosc:Ur?sc chestiile astea.Nu m? prind de ele.Ca sa le în?eleg trebuie s? recitesc un anumit paragraf si apoi s? reflectez pu?in asupra lui.

Eu v? recomand cartea acesta ,chiar merit? citit?.
Concluizia final?:Unii autori români clasici, nu sunt chiar a?a de plictisitori. :)5 s Simeon14 1 follower

La început pare plictisitoare. Ac?iunea se desf??oar? u?or ?i pe rând. La fiecare parte a c?r?ii se întâmpl? câte ceva interesant.
Mai întâi arat? copil?ria între cei 3 copiii : Olgu?a, D?nu? ?i Monica care este adoptat? de p?rin?i Olgu?ei ?i ai lui D?nu?. Apoi D?nu? trebuie s? plece la liceul din Bucure?ti cu unchiul lui Herr Direktor. Monica nu ?tie cum s? îi spun c? îl iube?te a?a c? îi d?ruie?te o p?pu?? cu un bile?el în buzun?ra? scris ca îl iube?te foarte mult. Acesta crezând ca este de la Olgu?a în semn de batjocur? o rupe ?i o mazgaleste.
Olgu?a îl avea pe Mo? Gheorghe, ?inea la el ca la un bunic. Ecesta era foarte bolnav dar nu se plângea mai ales lâng? "dudui?a mo?ului" Cum îi spunea el Olgu?ei.
Acesta moare lâng? Olgu?a care îl întreba "Mo? Gheorghe nu tragi din luluea"

Cartea este foarte faina ?i atractiva. MERIT? CITIT?!!!!
FELICIT?RI AUTORULUI!!!!This entire review has been hidden because of spoilers.Show full review2 s M?rioara Gaia83 4

25 de stele, nu 5 merit? cartea asta.
Nu mai re?in a câta oar? o citesc. Emo?iile de acum, toate tr?irile, impresiile, dorurile, au fost la intensitate maxim?.

O recomand ca pe un cadou în vacan?a de var?. Sublim. ??3 s I'm Daria 58 9

O carte care reu?e?te deopotriv? s?-?i pun? zâmbetul pe buze, dar ?i s? abordeze ni?te teme, subiecte interesante, importante ?i captivante legate de copil?rie cu toate ale ei.
Subiectul ac?iunii se desf??oar? pe parcursul vacan?ei de var?, iar la finalul acesteia D?nu? trebuie s? ia o decizie legat? de parcursul lui educa?ional (s? r?mân? la Medeleni cu familia care îl iube?te ?i îl d?d?ce?te sau s? mearg? cu unchiul s?u, mo?u Puiu, la Bucure?ti pentru educa?ie aleas? ?i pentru a avea prilejul de a ajunge b?rbat adev?rat si de a vedea ce e via?a?)
În paralel? cu destinul tân?rului copil care are toat? via?a înainte, este prezentat mo? Gheorghe care o iube?te pe Olgu?a ca pe nepoata sa, "dudui?a mo?ului", ?i care în finalul volumului moare de b?trâne?e, considerând c? ?i-a îndeplinit scopul pe acest p?mânt, l?sând mo?tenire copiilor casa ?i economiile pe care le-a f?cut pentru zestrea Olgu?ei. De?i ?tie c? nu o va vedea pe Olgu?a mireas?, îi las? m?tase pentru rochia de mireas?.
Volumul se încheie într-o not? trist?, de înmormântare întrucât are loc moartea unui om. Aceast? scen? este prezentat? într-un decor tomnatic, melancolic, care face ca moartea s? par? c? merge pe f?ga?ul s?u normal si firesc. Odat? cu c?derea frunzelor (via?a omului) ?i moartea naturii, parc? ne duce cu gândul la faptul c? moartea b?trânului nu era chiar imprevizibil?.
În final, aceast? prim? carte a Medelenilor din trilogia lui Ionel Teodoreanu, îmbin? armonios momentele din via?a omului, reu?ind s? creeze o poveste citit?, apreciat?, recomandat? ?i în zilele noastre.
RECOMAND!!!
Autor del comentario:
=================================